Ortodoxia pentru copii

E aproape miezul nopţii. Dublinul aţipeşte zgribulit în vălul răcoros al unei primăveri celtice. Încă două străzi şi am ajuns. Din depărtare biserica cu ferestre luminoase se aseamănă cu o corabie ce străbate lin largul nesfârşit al oceanului nocturn. Prin uşile larg deschise cuvintele din “Apostol” despică liniştea străzii. Deşi a mai rămas jumătate de oră până să înceapă slujba Învierii, biserica “Sfinţii Apostili Petru şi Pavel” deja e neîncăpătoare. Sute de ortodocşi, originari din spaţiul ex-sovietic aşteaptă cu freamăt în suflete primul din acest an salut pascal “Hristos a Înviat!” În acel moment fiecare dintre noi se simte acasă, noi – la Sadâc în Moldova, vecinii noştri ucraineni – în Severinovka, bulgarii, ruşii, letonii – la ei. Suntem diferiţi, fiecare cu destinul şi povara sa însă în ziua de Paşti pe toţi ne uneşte bucuria Învierii. Chiar dacă unii o dată în an păşesc pragul acestei biserici, bucuria pentru toţi este la fel de mare. Şi inima fiecăruia dintre noi răspunde fără ezitare: “Adevărat a Înviat!”

Citește în continuare »

1. Ce semnifică cuvântul „Paşte”?

2. Unde a fost sărbătorit Sfintele Paşti prima dată?

3. De ce Sfintele Paşti se sărbătoreşte în fiecare an în zile diferite?

4. De ce în tradiţia ortodoxă Sfintele Paşti este sărbătoarea cea mai importantă, în timp ce în Occident se sărbătoreşte mai mult Naşterea Domnului?

5. Cum şi cît timp se sărbătoresc Sfintele Paşti?

6. De unde provine pasca, cozonacul şi de ce de Paşti se coc şi se sfinţesc anume acestea?

7. Ce se cuvine să facem în zilele de Paşti?

Citește în continuare »

Dragi prieteni, Hristos a Înviat!

În aceste zile când totul este plin de lumină, de bucurie, de primăvară, vrem să ne împărtăşim bucuria şi să vă felicităm din tot sufletul cu marea sărbătoare a Învierii Domnului! Fie ca Hristos Cel Înviat să înmulţească în noi dragostea faţă de El, dar şi faţă de aproapele, să ne dea curaj duvovnicesc, să ne întărească credinţa şi să menţină nestinsă în inimile noastre flacăra bucuriei pascale.

În această lume există doar un singur oraş, denumirea căruia oamenii de pretutindeni o pronunţă cu pietate. Pe hărţile vechi acesta este reprezentat în centrul lumii, iar astăzi e cel mai sfânt loc pentru creştini. Vorbim despre Ierusalim, locul unde s-a înfăptuit jertfa lui Iisus Hristos pentru mântuirea noastră. Cred că fiecare dintre noi ar dori măcar o dată în viaţă să meargă la Ierusalim şi să se închine la locurile sfinte. Dar până atunci să mergem împreună cu preotul Constantin Parhomenko într-un pelerinaj virtual pe drumul parcurs de Hristos în ziua răstignirii.

Citește în continuare »

Feriţi-vă de oamenii nerecunoscători! Dacă vedeţi un om nemulţumitor, rugaţi-vă pentru el fără ca să-l judecaţi. Părinţilor, educaţi-vă copiii să fie recunoscători şi mulţumitori! Aceste calităţi sunt cele mai importante pe care trebuie să le cultivaţi la copii. Educaţi în copii credinţa şi recunoştinţa, iar toate celalte cunoştinţe – se vor adăuga. Iar dacă credeţi că recunoştinţa de la sine va răsări şi rodi în inima copiilor voştri, să ştiţi că vă înşelaţi amarnic: diavolul nu va sta cu mâinile în jos, ci se va strădui să semene nerecunoştinţa diavolească în inimile copiilor, căci el însuşi, este nerecunoscător faţă de Dumnezeu. Şi atunci voi, părinţilor, veţi culege roadele nepăsării voastre şi roadele celui mai îngrozitor viciu – al nemulţumirii, din cauza căruia singuri veţi suferi şi vă veţi înspăimânta. Şi doar după multe şi grele încercări, copiii voştri vor conştientiza greşelile comise.

Citește în continuare »

Într-o zi doi pescari au prins nişte peşte şi s-au apucat să-l gătească la prânz. La un moment dat între ei s-a aprins o gâlceavă… Unul zice: „Peştele va fi mai gustos dacă îl vom coace pe jăratec!” Iar celălalt: „Ba nu, va fi mai gustos dacă îl vom prăji cu ceapă şi ulei!” Tocmai atunci trecea pe alături un ţăran care îi uzi şi le zise: „Aşteptaţi să flămânziţi până deseară. Atunci peştele va fi şi mai gustos!”

Postul este preţios nu pentru că înfometează, ci pentru că aduce pocăinţă:

Gustoasă e orice mâncare de post, 
Iar fără post – mâncarea gustoasă e fără rost.   

Majoritatea părinţilor de astăzi fac parte din generaţia care n-a postit în copilăria lor. În lipsa unei experienţe timpurii de postire fireşte că ei se întreabă de ce trebuie să postească şi copiii, ce folos au micuţii lor de la post şi dacă e admis să-i alinte cu tort de post sau cu salam vegetal, cum să sărbătorească zilele de naştere ale copiilor care întotdeauna cad în Postul Mare şi cum să se alimenteze un elev dacă la cantina şcolară nu se dă mâncare de post? La aceste întrebări a răspuns părintele Marcel Dodu din Sângerei, tată a şase copii.

Citește în continuare »

– Cumpără-mi, cumpără-mi, te rog! Vreau jucăria asta!– îşi sâcâia mama un copilaş mofturos, ce nu-şi putea lua privirea de la o vitrină de magazin.
Mama răbdă cât răbdă nazurile copilului, până nu mai rezistă şi-n cele din urmă îi cumpără jucăria. S-au întors acasă cu o jucărie nouă. Copilaşul s-a jucat cu ea, iar când s-a plictisit, a  aruncat-o într-un colţ, unde se înălţa un adevărat munte de jucării obţinute prin „cumpără-mi, cumpără-mi, te rog”.

Citește în continuare »

Bunul meu prieten, aş vrea să-ţi ajut să te pregăteşti de spovedanie, să-ţi aminteşti mai bine cu ce-ai greşit, ce păcate ai putut să faci. În continuare voi enumera o listă de păcate, iar tu gândeşte-te bine şi dacă recunoşti printre acestea vreunul, ţine-l minte sau notează-l pe o foaie. Mărturiseşte-ţi păcatele şi decide-te cu fermitate să nu le mai repeţi. Aşadar, ascultă:

Citește în continuare »

Potrivit datelor Ministerului de Interne din ianuarie 2012, numai în municipiul Chişinău sunt aproximativ 4 500 de persoane fără adăpost. Aceştia au nevoie de hrană, adăpost şi mai ales de înţelegere şi ajutor adevărat din partea societăţii. Fiecare dintre noi poate schimba viaţa acestor sărmani printr-o atitudine de respect şi dragoste faţă de ei. Trebuie doar să vrem. Iar mijloacele şi soluţiile le găsim chiar în preajma noastră.

Citește în continuare »

Într-o zi, un celebru scriitor rus, care avea obiceiul de a nu umbla cu banii la el, întâlni un cerşetor, care-i întinse mâna, cerându-i de pomană. Scriitorul care avea o inimă bună căută prin buzunare, scotoci peste tot, dar nu găsi niciun ban.
Atunci îi întinse mâna cerşetorului şi zise:
– Iată, dragul meu, nu am nici un ban la mine, dar cu toată dragostea îţi dau o mână caldă.
Cerşetorul plin de  recunoştinţă îi strânse mâna şi-i răspunse: „Mulţumesc, domnule!… Nimeni până la dumneavoastră nu mi-a dat o pomană atât de frumoasă”.